luni, 30 mai 2011
duminică, 29 mai 2011
Rustic-Traditional-Sacru
Rustic-Traditional-Sacru
(Cateva cuvinte legate de motivele populare, subiect ce ar merita abordat amplu in contextul unei zone geografice bine delimitate si exemplificate trasaturile specifice. Spre exemplu in
sculptura lemnului pentru case in vechime pentru decorare se foloseau
simboluri care reprezentau teme din mitologia crestina, simboluri pagane, si/sau
combinatii mai mult sau mai putin calificate, dar care aveau un scop precis si
invocau o relatie om-divinitate)
Trecerea sugerata din titlu binenteles e inversa. Sacra era relatia, prin cugetarea si gestul mestesugarului, a carei incarcatura era transmisa obiectului creat, obiectului de cult; apoi traditia a reprodus mai mult formal acest "obiect" ce initial era incarcat de spirit si era perceput cum ca transmite spirit, pana cand in vremurile noastre vorbim doar de o carcasa a “obiectului”. Acum dupa ce traditionalul nu mai are incarcatura suficienta iar omul a devenit mai putin receptiv chiar opac uneori fata de descifrarea unei manifestari codate, motivul sacru este strict decorativ. De exemplu simbolurile din tocul-rama unei porti sau usi cum ar fi mesajele text, steaua, motivele solare, crucea etc. nu transmit nici o energie, sint inutile.
Aceste "obiecte" "gesturi" il intregeau si il ajutau pe om in raportarea sa cu lumea cu universul. Simbolurile il insoteau in interiorul locuintei pe pat, farfurii, stergare dar si dupa ce parasea casa si mergea la lucru, pe imbracaminte, traista, medalion, bijuterii. Astfel cu puteri magice sau nu aceste obiecte vorbeau despre viata si moarte, acum si apoi, a sti-cunoaste-intui.
Daca ne gandim acum la lumea obiectelor ce ne inconjoara si cum ne influenteaza ca repere zilnice, (jaloane) atat inconstient cat si constient in alegerea permanenta de fapt intre aceeasi categorie de repere (chiar daca culoarea, forma si intrebuintarea lor difera substantial), putem sa credem ca voit ni se refuza alternativa Adevarata, fie ea orice crede fiecare din noi ca este Altceva. Pantoful nu e altceva decat o sanda sau gheata, painea alba nu e altceva decat painea neagra, masina nu e altceva decat confortul epocii, cartea de poezie insa e altceva decat instructiunile de asamblare ale unui dulap.
Nu am lamurit absolut nimic aici nici daca avem nevoie sau nu avem nevoie de ceea ce am pierdut. Ceea ce mi-e clar insa este ca cele 7 simturi materiale (sau cate or fi) nu sint nimic din posibilitatile de perceptie si intelegere a lumii. Puterea lor si modul cum societatea construieste obiecte ale placerii deci ni le exploateaza cu buna stiinta creaza legaturi stranse instinctual de firea noastra si astfel proportional imi scade forta cu care ma opun si tot mai putin pot scapa din cotidian.
Cred ca pierderea survenita, poate fi un fenomen reversibil. Exercitiul constientizarii este la fel cu un exercitiu fizic. Pana la urma nu ma intereseaza obiectul material ci toate cele de care eu ca om am nevoie pentru a realiza “obiectul” viu.
Trecerea sugerata din titlu binenteles e inversa. Sacra era relatia, prin cugetarea si gestul mestesugarului, a carei incarcatura era transmisa obiectului creat, obiectului de cult; apoi traditia a reprodus mai mult formal acest "obiect" ce initial era incarcat de spirit si era perceput cum ca transmite spirit, pana cand in vremurile noastre vorbim doar de o carcasa a “obiectului”. Acum dupa ce traditionalul nu mai are incarcatura suficienta iar omul a devenit mai putin receptiv chiar opac uneori fata de descifrarea unei manifestari codate, motivul sacru este strict decorativ. De exemplu simbolurile din tocul-rama unei porti sau usi cum ar fi mesajele text, steaua, motivele solare, crucea etc. nu transmit nici o energie, sint inutile.
Aceste "obiecte" "gesturi" il intregeau si il ajutau pe om in raportarea sa cu lumea cu universul. Simbolurile il insoteau in interiorul locuintei pe pat, farfurii, stergare dar si dupa ce parasea casa si mergea la lucru, pe imbracaminte, traista, medalion, bijuterii. Astfel cu puteri magice sau nu aceste obiecte vorbeau despre viata si moarte, acum si apoi, a sti-cunoaste-intui.
Daca ne gandim acum la lumea obiectelor ce ne inconjoara si cum ne influenteaza ca repere zilnice, (jaloane) atat inconstient cat si constient in alegerea permanenta de fapt intre aceeasi categorie de repere (chiar daca culoarea, forma si intrebuintarea lor difera substantial), putem sa credem ca voit ni se refuza alternativa Adevarata, fie ea orice crede fiecare din noi ca este Altceva. Pantoful nu e altceva decat o sanda sau gheata, painea alba nu e altceva decat painea neagra, masina nu e altceva decat confortul epocii, cartea de poezie insa e altceva decat instructiunile de asamblare ale unui dulap.
Nu am lamurit absolut nimic aici nici daca avem nevoie sau nu avem nevoie de ceea ce am pierdut. Ceea ce mi-e clar insa este ca cele 7 simturi materiale (sau cate or fi) nu sint nimic din posibilitatile de perceptie si intelegere a lumii. Puterea lor si modul cum societatea construieste obiecte ale placerii deci ni le exploateaza cu buna stiinta creaza legaturi stranse instinctual de firea noastra si astfel proportional imi scade forta cu care ma opun si tot mai putin pot scapa din cotidian.
Cred ca pierderea survenita, poate fi un fenomen reversibil. Exercitiul constientizarii este la fel cu un exercitiu fizic. Pana la urma nu ma intereseaza obiectul material ci toate cele de care eu ca om am nevoie pentru a realiza “obiectul” viu.
Se intampla pe toate planurile existentei, tot mai multe
lucruri vechi (dar nu invechite) sint inlocuite de altele, moderne si
revolutionare, proces ce inverseaza raportul dintre omul care faureste unelte
impotriva uneltelor care schimb omul. Posibile scenarii halucinante au fost
deja inchipuite, unele aratandu-ne o tehnologie atat de plenara incat nu se mai
poate deconecta pentru ca ar duce la dezastre globale, tehnologie care se
autoreproduce dupa algoritmi la care omul nu mai are acces.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)