Cum sa salvezi - fragment

Am o senzatie al naibii de ciudata, noi intotdeauna sintem tineri, traditia e intotdeauna batrana si cele doua par doua capete de lume ce nu se mai ajung niciodata. Pe axa aparent infinita a timpului, doua momente despartite de 100 de ani sint perceptibile ca simultane; de cand avem poze, pot sa o vad pe strabunica mea copil fiind cu parintii ei; Inainte de Hristos si dupa Hr, la doua capete de 2000 de ani putem sa vedem 2 puncte mari aproape simultane ce incap intr-o carte; varsta umanitatii e modelul insasi, nu timpul, ci trupul.
Tot timpul framantarea intre a fost/este/va fi - ul nostru e una si aceeasi; e "programul inserat" intr-o fiinta umana imperfecta ce o impinge catre un oarecare inainte al transformarilor; dupa sus vine jos, dupa material vine spiritual, dupa fiinta vine nefiinta.
Cel care priveste se afla mereu la o distanta fata de ceea ce priveste, asa nu se va intalni clipa mea cu clipa ta. Si totusi bratul lung al vazului si auzului ne aduc trairii in sinele interior cele ce nu sintem noi; rasul tau imi aduce bucurie, plansul tau ma bucura ca exist.

Apoi nu stiu daca acelasi, a venit ingerul si mi-a spus:
"ocupa-te de sufletul tau si traieste-ti clipele pline de duhul celui viu, atunci nu trebuie sa te temi de ceea ce ramane in urma; ceea ce este devine fiinta si nu se mai duce"

Descrierea traseului (oradea-abrud-mogos...)

Am stabilit ca aceasta zona din muntii Trascaului merita explorata asadar am inceput cu determinarea rutelor si propunere de trasee mixte masina bicicleta pe jos.
Am pornit din Oradea spre Beius , Stei apoi stanga spre Campani, Arieseni, apoi Campeni, Abrud. De fapt initial am pornit spre Zlatna pentru ca pe un atlas cu cativa ani in urma m-am jucat de-a inspiratia si am bifat cateva locatii si directii ce ma inspirau. Apoi chiar inainte sa plec deacasa am listat cateva detalii de harti si am observat ca in zona Abrud este drum ce s-ar putea sa duca la Rameti (implicit in catunul Cheia).

La iesire din Abrud la vreo 2 km se vireaza spre stanga catre Bucium. Am mers frumos, linistit si asteptam sa se strice drumul rau sau chiar sa se termine dar a fost bine, in unele zone surprinzator de bine (chiar absurd acolo unde pe o portinune de vreo 5 km au asfaltat un deal, ca nu era drum inainte; e asa abrupt ca nu ma mir daca au cazut in cap utilajele de asfaltat).

Prima oprire am facut-o in comuna Mogos la o intersectie unde mi-am dat jos bicicleta si am mers la Negrileasa; dupa indicator era o zona protejata de narcise si am aflat ca tocmai cu cateva zile in urma s-au incheiat serbarile specifice locului (..ceva de primavara sau de recolta, nu mai stiu).

Dupa vreo 3 ore de mers dus intors la o panta criminala ziua la amiaza am vazut masini 4x4 ca am crezut ca e ceva super statiune acolo, am vazut urme de scena, oameni rataciti pe jos pe dupa narcise, oameni ce s-au bagat la vale cu doua masini de oras pe o panta ca nu reuseam sa imping bicicleta la deal cu 5 km/ora.. Am ajuns teafar inapoi la masina.

Mi-am propus sa-mi continui drumul cu masina pana era practicabil si sa inoptez peacolo iar a doua zi sa merg cu bicicleta in explorari si sa descopar drumul de legatura catre Cheia. Oarecum as s-a si intamplat, am intrebat oamenii prin sat daca e bun drumul si in continuare iar la a doua oprire am stat mai mult cu un domn ca sa-mi zica cate ceva despre vecinatati si acces. El este HOHOI AUREL

Aici mi-am pus si cortul peste noapte. M-am dus pana mai jos la magazin sa iau bere si s-o impart la o poveste cu gazda. La magazin erau doi barbati cam beti dar obisnuiti cu ameteala unul avand asupra lui masina si copii care se jucau ...(aici n-am capacitatea cuvintelor).. si am schimbat 2 vorbe cu ei. Mi-au dat niste informatii destul de reale despre distanta si practicabilitate (mai reale ca Hohoi), pe de alta parte de mai multe ori m-au intrebat ca am venit singur ? da chiar singur ? da sigur sint cu cineva la cort..!, pana ce am inceput sa ma nelinistesc de ce le putea trece prin intentie. Zicea si Hohoi dupa ce i-am relatat povestea cu cei doi ca mai sint si oameni netrebnici pe aici care poti sa-ti dea in cap daca stiu ca esti singur si cu bani.
Dimineata m-am trezit intreg si bine dispus, doar cerul dadea semne de inorare.

Aveai Hohoi o idee sa merg pe jos de-a lungul vaii sa vad ce frumos e; chiar m-a convis cand mi-a zis ca si taicasau mergea peacolo cateodata si s-a dus si cu bicicleta pe care a trebuit sa o duca in spate de la un punct, pentru a ajunge in Cheia. M-am uitat a doua zi pe drum fiind, pe unde ar fi locul unde se desparte  drumul de vreo poteca dar n-am gasit nimic. Dumul de piatra pe care am mers cu masina am avut bucuria sa observ ca duce prin lunca vaii si prin niste peisaje superbe marginite de dealuri inalte.

Din Valea Barnii unde sta familia Hohoi si pana sus in Ponor sint vreo 18 km.  Mai jos sint niste indicatoare; se tine Ramet apoi Aiud. Pentru cei 18 km daca ploua e nevoie de 4x4.

Chiar daca am petrecut mai mult timp si am stat mai mult de vorba cu Hohoi, n-am reusit sa explorez cine stie ce dedesubturi. Mai sus inainte de ponor cu vreo 6 km l-am intalnit pe Macarie cu care am stat de vorba vreo ora si care chiar daca la prima vedere nu e foarte deschis, este pe langa o personalitate pragmatica si una artistica; el e sculptorul in lemn si are si utilaje (pecare nu le foloseste) cu care a vrut  si vrea sa faca tamplarie ("da cine stie daca om mai trai" zicea el). Dupa cate se pare lumea e pe maini bune. O descoperire interesanta. Femeia garbova din Cheia a carui barbat si baiat  i-am cunoscut acu multa vreme cand am fost cu Razvan in cautare e sora lui Macarie Aurel

 Odata  ajunsi in Ponor drumurile pot duce oriunde

Oradea-Abrud-Mogos-Geogel-Ponor-Ramet-Aiud-Turda-Oradea

Rustic-Traditional-Sacru

 

 

Rustic-Traditional-Sacru

(Cateva cuvinte legate de motivele populare, subiect ce ar merita abordat amplu in contextul unei zone geografice bine delimitate si exemplificate trasaturile specifice. Spre exemplu in sculptura lemnului pentru case in vechime pentru decorare se foloseau simboluri care reprezentau teme din mitologia crestina, simboluri pagane, si/sau combinatii mai mult sau mai putin calificate, dar care aveau un scop precis si invocau o relatie om-divinitate)
Trecerea sugerata din titlu binenteles e inversa. Sacra era relatia, prin cugetarea si gestul mestesugarului, a carei incarcatura era transmisa obiectului creat, obiectului de cult; apoi traditia a reprodus mai mult formal acest "obiect" ce initial era incarcat de spirit si era perceput cum ca transmite spirit, pana cand in vremurile noastre vorbim doar de o carcasa a “obiectului”. Acum dupa ce traditionalul nu mai are incarcatura suficienta iar omul a devenit mai putin receptiv chiar opac uneori fata de descifrarea unei manifestari codate,  motivul sacru este strict decorativ. De exemplu simbolurile din tocul-rama unei porti sau usi cum ar fi mesajele text, steaua, motivele solare, crucea etc. nu transmit nici o energie, sint inutile.
Aceste "obiecte" "gesturi" il intregeau si il ajutau pe om in raportarea sa cu lumea cu universul. Simbolurile il insoteau in interiorul locuintei pe pat, farfurii, stergare dar si dupa ce parasea casa si mergea la lucru, pe imbracaminte, traista, medalion, bijuterii. Astfel cu puteri magice sau nu aceste obiecte vorbeau despre viata si moarte, acum si apoi, a sti-cunoaste-intui.
Daca ne gandim acum la lumea obiectelor ce ne inconjoara si cum ne influenteaza ca repere zilnice, (jaloane) atat inconstient cat si constient in alegerea permanenta de fapt intre aceeasi categorie de repere (chiar daca culoarea, forma si intrebuintarea lor difera substantial), putem sa credem ca voit ni se refuza alternativa Adevarata, fie ea orice crede fiecare din noi ca este Altceva. Pantoful nu e altceva decat o sanda sau gheata, painea alba nu e altceva decat painea neagra, masina nu e altceva decat confortul epocii, cartea de poezie insa e altceva decat instructiunile de asamblare ale unui dulap.
Nu am lamurit absolut nimic aici nici daca avem nevoie sau nu avem nevoie de ceea ce am pierdut. Ceea ce mi-e clar insa este ca cele 7 simturi materiale (sau cate or fi) nu sint nimic din posibilitatile de perceptie si intelegere a lumii. Puterea lor si modul cum societatea construieste obiecte ale placerii deci ni le exploateaza cu buna stiinta creaza legaturi stranse instinctual de firea noastra si astfel proportional imi scade forta cu care ma opun si tot mai putin pot scapa din cotidian.
Cred ca pierderea survenita, poate fi un fenomen reversibil. Exercitiul constientizarii este la fel cu un exercitiu fizic. Pana la urma nu ma intereseaza obiectul material ci toate cele de care eu ca om am nevoie pentru a realiza “obiectul” viu.

Se intampla pe toate planurile existentei, tot mai multe lucruri vechi (dar nu invechite) sint inlocuite de altele, moderne si revolutionare, proces ce inverseaza raportul dintre omul care faureste unelte impotriva uneltelor care schimb omul. Posibile scenarii halucinante au fost deja inchipuite, unele aratandu-ne o tehnologie atat de plenara incat nu se mai poate deconecta pentru ca ar duce la dezastre globale, tehnologie care se autoreproduce dupa algoritmi la care omul nu mai are acces.

Mestesug

Ma gandesc la mestesug ca la un mod de viata, nu ca la un produs finit. Obiectul creat sau facut nu are valoare fara cel ce l-a lucrat. Omul cand gandeste si prelucreaza materialul, induce o anumita stare acelui obiect prin starea lui proprie.
Daca practicam un sport sau chiar arte martiale, dupa 1-2 ore ne oprim si ne traim firul provocarilor apropape nederanjati. La mestesugar in schimb ma gandesc ca la un monah care si cand nu se roaga e constient de rugaciune si de puterea ei. Ma mai gandesc ca la un izvor sau parau in starea de continuu; un inceput ce se leaga intr-o curgere permanenta.

Cei mai multi nu putem afirma aproape nimic despre starea de continuu pt. ca n-o traim niciodata. Viata e prea fragmentata si acesta ritmicitate se propaga atat de la interior catre exterior cat si invers. Gandul lin odihnit se va fragmenta daca miscarile ne sint fragmentate sau miscarile armonioase se tulbura cu fiecare gand sau flux mental; procesul acesta banuiesc ca se duce pana la cele mai inalte vibratii ale fiintei.

Despre asta vorbesc

Si atunci care-i starea naturala a omului ? Empatia ?
Cand ninge frumos afara mergi sa te scalzi in zapada sau stai in casa sa fii ferit ?
Starea naturala a naturii o stim, cand ninge ninge, cand e soare e soare toate efectele zis meteorologice
au influenta direct palpabila asupra intregului. Iarna si mai ales de sarbatori starea noastra se apropie catre interior, familie, caldura, cu toate ca afara e frig si ar fi empatic sa preluam starea aceea; ma gandeam cu caldura interioara la spatiul rural- natural al locuitului. Acum dupa 3 luni de munca intensa mi-a ramas doar impresia acelor ganduri si simtiri; e si primavara in toi.
Despre asta vorbesc. A sti care e traiectoria determinarea, motivatia interioara, putem spune crezul (ca atunci inseamna ca actionam constienti) pe care omul il pastreaza si practica si il radiaza indiferent de conjunctura. In acest context acum e vremea naturii fiintei mele, a noastre, a omului, a firii asumate de om-Dumnezeu. Asa ca haidem sus pe sa.

Locuitul autentic

Practic 1

  Pentru inceput propun sa alegem un loc (acel loc) unde s-ar putea organiza o iesire-excursie si care sa fie potrivit pentru a relua de cate ori se poate evenimente asemanatoare. Aici vom produce un manifest care ar putea consta in: prezentarea catorva  (1-3) mestesuguri dpdv practic sustinut de material informational despre ce a fost (motive, simboluri ..), cum s-a schimbat si la ce ne poate folosi acum, ca pana la urma la procesul transformarii obiceiurilor, trairilor, au participat dea lungul timpului milioane de oameni. De asemenea vom realiza un film cu evenimentul si o baza de date cu imagini si obiecte realizate in acest context. Ar fi bine sa fie implicati oameni de fiecare parte, cei care manuiesc materialul, cei care asista si cei care locuiesc acolo si care vor avea o reactie anume.
   Continuarea ar consta in reluarea in maniera asemenatoare a manifestului si cu inbunatatiri aduse. Se poate realiza si intr-o alta locatie pentru a vedea cum influenteaza oamenii si locul desfasurarea unui act cultural traditional dar si modern.
   Ce mi se pare esential ca la prezentari chiar de la inceput sa se aduca obiecte realizate cu maiestrie pe baza carora sa se dea explicatii. Poate o vizita la muzeu mai inainte.

   De ce e si modern sau mai bine zis contemporan acest manifest. Pentru ca e provocat ca reactie justificata ce observa consecintele traiului modern care duc la indepartarea omului de natura, de spatiu locuitului autentic. Nu e suficient sa mergi duminica sa petreci cateva ore in jurul gatitului sau la bronzat. Partea asta e doar depresurizarea, ca si cand lasi cainele din lesa cand il duci din apartament in parc la plimbare. Personal marturisesc ca fiind un iubitor de natura incerc sa ies cate o zi sau jumatate de zi pentru o plimbare si aer curat dar e prea putin pentru ca nu reusesc sa ma indepartez de masina, de gandurile ce revin peste cateva ore, de zumzetul ce ma urmareste inconstient in minte, in stare. Ma gandesc totusi, ca o ipoteza de fictiune cum ar fi daca toti oamenii dintr-un oras ar face, aproape ca o terapie, iesiri de linistire 2 zile, sambata-duminica, in fiecare saptamana. Presupun ca luni cand ar merge la munca toti ar fi senini si relaxati si pozitivi (sigur nu se intampla asa ceva niciodata dar ca reflectare si comparatie).
   Tot ca fictiune daca ar fi gratis o cabana, un loc unde sa stai, sa dormi fara nici o grija, te-ai duce ?