Ma gandesc la mestesug ca la un mod de viata, nu ca la un produs finit. Obiectul creat sau facut nu are valoare fara cel ce l-a lucrat. Omul cand gandeste si prelucreaza materialul, induce o anumita stare acelui obiect prin starea lui proprie.
Daca practicam un sport sau chiar arte martiale, dupa 1-2 ore ne oprim si ne traim firul provocarilor apropape nederanjati. La mestesugar in schimb ma gandesc ca la un monah care si cand nu se roaga e constient de rugaciune si de puterea ei. Ma mai gandesc ca la un izvor sau parau in starea de continuu; un inceput ce se leaga intr-o curgere permanenta.
Cei mai multi nu putem afirma aproape nimic despre starea de continuu pt. ca n-o traim niciodata. Viata e prea fragmentata si acesta ritmicitate se propaga atat de la interior catre exterior cat si invers. Gandul lin odihnit se va fragmenta daca miscarile ne sint fragmentate sau miscarile armonioase se tulbura cu fiecare gand sau flux mental; procesul acesta banuiesc ca se duce pana la cele mai inalte vibratii ale fiintei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu