Ma gandesc la mestesug ca la un mod de viata, nu ca la un produs finit. Obiectul creat sau facut nu are valoare fara cel ce l-a lucrat. Omul cand gandeste si prelucreaza materialul, induce o anumita stare acelui obiect prin starea lui proprie.
Daca practicam un sport sau chiar arte martiale, dupa 1-2 ore ne oprim si ne traim firul provocarilor apropape nederanjati. La mestesugar in schimb ma gandesc ca la un monah care si cand nu se roaga e constient de rugaciune si de puterea ei. Ma mai gandesc ca la un izvor sau parau in starea de continuu; un inceput ce se leaga intr-o curgere permanenta.
Cei mai multi nu putem afirma aproape nimic despre starea de continuu pt. ca n-o traim niciodata. Viata e prea fragmentata si acesta ritmicitate se propaga atat de la interior catre exterior cat si invers. Gandul lin odihnit se va fragmenta daca miscarile ne sint fragmentate sau miscarile armonioase se tulbura cu fiecare gand sau flux mental; procesul acesta banuiesc ca se duce pana la cele mai inalte vibratii ale fiintei.
marți, 26 aprilie 2011
duminică, 10 aprilie 2011
Despre asta vorbesc
Si atunci care-i starea naturala a omului ? Empatia ?
Cand ninge frumos afara mergi sa te scalzi in zapada sau stai in casa sa fii ferit ?
Starea naturala a naturii o stim, cand ninge ninge, cand e soare e soare toate efectele zis meteorologice
au influenta direct palpabila asupra intregului. Iarna si mai ales de sarbatori starea noastra se apropie catre interior, familie, caldura, cu toate ca afara e frig si ar fi empatic sa preluam starea aceea; ma gandeam cu caldura interioara la spatiul rural- natural al locuitului. Acum dupa 3 luni de munca intensa mi-a ramas doar impresia acelor ganduri si simtiri; e si primavara in toi.
Despre asta vorbesc. A sti care e traiectoria determinarea, motivatia interioara, putem spune crezul (ca atunci inseamna ca actionam constienti) pe care omul il pastreaza si practica si il radiaza indiferent de conjunctura. In acest context acum e vremea naturii fiintei mele, a noastre, a omului, a firii asumate de om-Dumnezeu. Asa ca haidem sus pe sa.
Cand ninge frumos afara mergi sa te scalzi in zapada sau stai in casa sa fii ferit ?
Starea naturala a naturii o stim, cand ninge ninge, cand e soare e soare toate efectele zis meteorologice
au influenta direct palpabila asupra intregului. Iarna si mai ales de sarbatori starea noastra se apropie catre interior, familie, caldura, cu toate ca afara e frig si ar fi empatic sa preluam starea aceea; ma gandeam cu caldura interioara la spatiul rural- natural al locuitului. Acum dupa 3 luni de munca intensa mi-a ramas doar impresia acelor ganduri si simtiri; e si primavara in toi.
Despre asta vorbesc. A sti care e traiectoria determinarea, motivatia interioara, putem spune crezul (ca atunci inseamna ca actionam constienti) pe care omul il pastreaza si practica si il radiaza indiferent de conjunctura. In acest context acum e vremea naturii fiintei mele, a noastre, a omului, a firii asumate de om-Dumnezeu. Asa ca haidem sus pe sa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)