De ce, cu cine ?

Am un prieten care crede ca drumul e totul, iar tinta, sensul drumului se reveleaza se inoieste permanent cu fiecare urma lasata a fiecarei calcari.
Am un prieten care e mai curajos decat poate suporta logica mea, trupul lui, sensul vietii.
Am un prieten care ne provoaca sa traim altceva, ceva nemaitrait de noi pana acum: ce rost ar avea sa ne cautam in ceea ce altii au trait de nenumarate ori inaintea noastra.
Am prieteni care se trezesc des uitandu-se in jurul lor in clipa lor, in chipul lor din oglinda si observa ca acel moment este gol, ca acea clipa vine de undeva intersectand sirul prelung si galagios al invartelilor noastre.
Acel moment ne aduce pe noi insine parca dintr-o alta realitate, al unui eu geaman si altfel, care ne priveste in ochi intrebandu-ne, intrebandu-ma “ cine esti tu? esti tu ? in secunda asta esti, in minutul asta esti cineva? Ai ceva pentru care te cheama intr-un fel, nascut intr-un fel inca viu? Ai ceva inauntru, in interiorul pieptului, a mintii, a inimii, e ceva acolo pentru care sa zici eu sint ? “
Am un prieten care zicea ca El Este si care pas cu pas e dispus sa-mi reveleze drumul, scopul si curajul necesar pentru a merge pe drumul mereu serpuitor si ne-drept.