Subiectul anterior mi-a dat raspuns la o intrebare veche si grea si care imi venea cu tristete ca de ce nu simt lipsa lui Dumnezeu, de ce n-o percep acut ca o nevoie organica cum e setea, foamea, imperecherea, sau cum e nevoia de a Avea, sau nevoile estetice de frumos, sau de confort. Eu nu simt o astfel de nevoie fata de o persoana divina sau entitate indepartata si atotputernica.
De ce ?
Un raspuns mi-a venit acum, referitor la cum ziceam mai devreme despre sugestia informationala din exterior, in plan divin nu se intampla o inducere prin forta a nevoii de dumnezeu. Si atunci asta e cheia creatiei, a omului separat de "Cer"; adica sa aleaga de la sine, constient si asumat si pana la urma cu truda multa, acest drum, acesta ingenunchiere a fapturii, un taras catre curatire, spalare, purificare, separare de acest pamant numit trup si viata in trup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu