Ziua care tocmai a trecut poate ne-a legat vorbele, gandurile unul altuia; poate legatura fiecaruia cu cineva, a adus un moment special care a rezonat in toate clipele zilei inbunand-o, fericind-o; tot asa gand cu gand impartasit despre o zi mai luminoasa, mai vesela, mai curata a schimbat ziua de ieri (deja imuabila) care la randu-i a nascut-o pe cea de azi. Si mai spun o data poate, anul care tocmai trece il naste, il plamadeste, asa cum ne reprezinta simbolic traditia in 12 zile presarate cu absolutul si atotputernicia Cerurilor deschise, pe anul care va fi altul, mai special, nesperat, neinchipuit dar nu miraculos si spectaculos ci uman, firesc, natural, bun.
Oare inlantuind puzderia de clipe traite pana acum de toti oamenii de pe pamant am putea obtine o harta pe care sa o privim de la distanta ? unde ar fi anul care vine pe aceasta harta multidimensionala; am putea concepe intreaga umanitate ca fiind un proces continuu si omogen in care sa recunoastem un sens o logica a intrepatrunderilor. Sau o posibila harta (a tuturor clipelor traite de toti oamenii in parte si care au influentat clipa tuturor) ar fi ca o tabla stearsa si rescrisa si sterasa din nou si din nou, ca un cimitir al oaselor suprapuse an la rand insa amestecate cu trecerea vantului a ploilor a soarelui peste ele?
Nestiind care-i os si care-i piatra vom spune noi cei vii pamantului ca-i doar un mare mort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu