marți, 10 septembrie 2013

strada romania



Nu vreau sa exagerez dar trebuie.
Nu vreau sa ies in strada dar trebuie.
Am fost in Rosia Montana.

Prima data a fost demult, eram foarte tineri, ne-am dus la concert, am cateva fotografii pe film. Vreme buna, natura, concerte, foarte multi oameni, ne-am simtit cool. Am vazut casele, am vazut gospodariile, bisericile, ulitele abrupte, cariera; era f. mare, utilajlele erau in repaos, unele ruginite; abia se distingeau in terasele sapate in munte. Am intrat si noi cu masina in cariera si ne-am ratacit.

In centrul localitatii in casa de cultura se proiecta ceva despre zona. Am mers sa vedem ca era gratis si parea important.. Acolo descriau si explicau pe un proiector ce va fi cum va fi. Nu am ramas cu vreo impresie nici clara nici rea nici buna, in afara faptului ca RMGC propunea cheltuirea unei sume imense de bani, care pentru mine parea o investitie inimaginabila chiar si numai daca ma gandesc ca le-au propus tuturor care pleaca si isi parasesc casele ca le ofera o noua casa intr-un cartier amenajat undeva in judet. Era vorba de mii de case. Deci primul pas dupa mine era sa se vada cartierul “emigrantilor” ca ei sa hotarasca daca vor acolo sau nu. Habar nu aveam cine e RMGC.
Ulterior am aflat ca ei sint cei care vor sa scoata aur numai ca d.p.d.v. financiar nu aveau decat un sediu si cativa angajati. Pai sigur ca te pune pe ganduri.. Asta nu era primul an din istoricul problemei locale, deja existau tabere pro si contra printre sateni. Era totodata o organizatie locala formata din tineri si cativa profi care construiau deja baricadele.

Am fost si cu o alta ocazie dar numai cu gandul la timp liber, natura si muzica. Asta in urma cu vreo 2 ani.
Am urmarit din cand in cand dezbateri cu tema proiectului, am ramas la curent dar la modul general. Nu mi se parea ca e suficient de periculos si vital subiectul si depasea cu mult timpul meu in care sa ma documentez solid pentru a-mi construi o parere cat mai nepoluata. Cand am vazut ca e o increngatura politica aberanta in spatele proiectului pe care eu simplu oricine nu am cum sa-l combat, am devenit indiferent. Din experienta ultimilor 22 de ani sint convis ca nu politicienii imi vor realiza visele si nu ei ma vor face implinit. Fumul zboara prea sus ca sa il mai vad.

Dar daca iti sufla fumul in fata te irita nu ? Pai asta au facut acum ei oricine, sefii turmei. Mi-au zis uite, daca vrem noi conducatorii alesi, doar scriem pe o foaie ca tara e data, aruncata ca un ciolan la caini si ei vor fi liberi s-o sfartece dupa cum vor coltii lor. Mi-au scris ca eu nu contez si nici nu exist. Mi-au scris ca natura, oamenii, tara, e a celor care o calca in picioare.
Asta nu te irita ?

Tot proiectul minier a pornit din start ca o specula, o cacialma. Ascultati-i pe cei care au fost chiar la inceput acolo si va veti minuna. Oamenii, localnicii cu bun simt, fostii mineri cu scoala s-au prins de la inceput si de aceea au avut curajul sa se impotriveasca. Lucrarea de licenta a unui student e o capodopera pe langa cele 30 de file ale proiectului RMGC cu care au venit aici in Romania sa-si bage coada in cea mai mare exploatare de aur din Europa.
Trist si periculos, in lume se fac crime pentru 1000 de euro, dar atunci pentru miliarde se va face genocid ? S-ar putea. Nu condamn pe nimeni, dar decat sa ma fac ca dusmanul e langa mine si nu-l vad mai bine il tin departe ca altfel oricand sint expus la riscul sa-mi taie beregata pe la spate. Nu stiu eu dinastea ca n-am dusmani, probabil nici nu-mi doresc. In schimb am prieteni de suflet care valoreaza cel mai mult. Am prieteni de suflet pe care nici nu-i cunosc. Am sentimentul ca multi dintre ei sint acum in strada, aceasta fiind ultimul loc liber de exprimare. Nu ii cunosc, nu se cunosc intre ei dar fiecare ne cunoastem propriul suflet ata cat sa stim ca existam, chiar sintem.
Dragi cei de sus si cei de si mai sus, faceti-ne sa ne simtim bine in tara noastra si noi va vom inconjura cu bucuria si iubirea noastra.
Dragi cei nascuti in Romania si locuitori ai tarii, totul e al nostru si al niciunuia. Vom da ceva pentru ca vrem si pentru ca nu-i de dat; nu pentru ca ni-l iau cu forta.
Haideti sa ne gandim la urmatorii 20 de ani sau si mai mult si sa facem in asa fel ca nimeni, nici unul, sa nu schimbe gandul de bine al tuturor. Hai sa construim binele din nou.
Mai oameni mari, cautati-va alte jucarii ca astea nu-s de joaca.

Da, am aflat ca cianura e metoda cea mai ieftina si cu cel mai bun randament, dar totodata cu riscuri foarte mari, impotriva naturii, a ecosistemului pe termen lung si deci a omului.
Am aflat ca sint exploatari cu cianura in toata lumea dar in multe din situatii sint conflicte legate de modul nesigur si abuziv asupra mediului. Unii au si patit-o ca in Baia Mare. 
Am aflat ca avem nevoie de bani si locuri de munca dar sa le facem responsabil si pe termen lung si foarte lung.
Zic unii ca se poate gestiona siguranta unei exploatari cu cianuri insa calculand costurile de consolidare ajung la nivelul profitabilitatii sau il chiar depasesc, asa ca nu va fi nimeni prost daca se apuca sa faca bani sa-i bage in diguri si substante de neutralizare SIGUR !
Am aflat ca statul roman actual face legi speciale pentru o companie privata in detrimentul tuturor altora din afara companiei, incalca drepturi esentiale ale omului, incalca dreptul de proprietate, incalca obligatia de supervizor al organismelor statului... jalnici oameni, (de fapt cred ca nu-s oameni)
Tot ce se intampla in strada este pe bune, aproape nimeni nu a iesit fortat ci pentru un ideal in care Crede. Unitatea e emotionanta. Mai e nevoie totusi, de inca atatia si pe termen lung care sa fie dispusi sa se mobilizeze oricand.
Doar in momentele astea Cred ca Romania poate capata un sens, insa trebuie sa demonstreze ca il merita. Acum asta se facem in strada.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu