Oradea-Abrud-Mogos-Geogel-Ponor-Ramet-Aiud-Turda-Oradea

Rustic-Traditional-Sacru

 

 

Rustic-Traditional-Sacru

(Cateva cuvinte legate de motivele populare, subiect ce ar merita abordat amplu in contextul unei zone geografice bine delimitate si exemplificate trasaturile specifice. Spre exemplu in sculptura lemnului pentru case in vechime pentru decorare se foloseau simboluri care reprezentau teme din mitologia crestina, simboluri pagane, si/sau combinatii mai mult sau mai putin calificate, dar care aveau un scop precis si invocau o relatie om-divinitate)
Trecerea sugerata din titlu binenteles e inversa. Sacra era relatia, prin cugetarea si gestul mestesugarului, a carei incarcatura era transmisa obiectului creat, obiectului de cult; apoi traditia a reprodus mai mult formal acest "obiect" ce initial era incarcat de spirit si era perceput cum ca transmite spirit, pana cand in vremurile noastre vorbim doar de o carcasa a “obiectului”. Acum dupa ce traditionalul nu mai are incarcatura suficienta iar omul a devenit mai putin receptiv chiar opac uneori fata de descifrarea unei manifestari codate,  motivul sacru este strict decorativ. De exemplu simbolurile din tocul-rama unei porti sau usi cum ar fi mesajele text, steaua, motivele solare, crucea etc. nu transmit nici o energie, sint inutile.
Aceste "obiecte" "gesturi" il intregeau si il ajutau pe om in raportarea sa cu lumea cu universul. Simbolurile il insoteau in interiorul locuintei pe pat, farfurii, stergare dar si dupa ce parasea casa si mergea la lucru, pe imbracaminte, traista, medalion, bijuterii. Astfel cu puteri magice sau nu aceste obiecte vorbeau despre viata si moarte, acum si apoi, a sti-cunoaste-intui.
Daca ne gandim acum la lumea obiectelor ce ne inconjoara si cum ne influenteaza ca repere zilnice, (jaloane) atat inconstient cat si constient in alegerea permanenta de fapt intre aceeasi categorie de repere (chiar daca culoarea, forma si intrebuintarea lor difera substantial), putem sa credem ca voit ni se refuza alternativa Adevarata, fie ea orice crede fiecare din noi ca este Altceva. Pantoful nu e altceva decat o sanda sau gheata, painea alba nu e altceva decat painea neagra, masina nu e altceva decat confortul epocii, cartea de poezie insa e altceva decat instructiunile de asamblare ale unui dulap.
Nu am lamurit absolut nimic aici nici daca avem nevoie sau nu avem nevoie de ceea ce am pierdut. Ceea ce mi-e clar insa este ca cele 7 simturi materiale (sau cate or fi) nu sint nimic din posibilitatile de perceptie si intelegere a lumii. Puterea lor si modul cum societatea construieste obiecte ale placerii deci ni le exploateaza cu buna stiinta creaza legaturi stranse instinctual de firea noastra si astfel proportional imi scade forta cu care ma opun si tot mai putin pot scapa din cotidian.
Cred ca pierderea survenita, poate fi un fenomen reversibil. Exercitiul constientizarii este la fel cu un exercitiu fizic. Pana la urma nu ma intereseaza obiectul material ci toate cele de care eu ca om am nevoie pentru a realiza “obiectul” viu.

Se intampla pe toate planurile existentei, tot mai multe lucruri vechi (dar nu invechite) sint inlocuite de altele, moderne si revolutionare, proces ce inverseaza raportul dintre omul care faureste unelte impotriva uneltelor care schimb omul. Posibile scenarii halucinante au fost deja inchipuite, unele aratandu-ne o tehnologie atat de plenara incat nu se mai poate deconecta pentru ca ar duce la dezastre globale, tehnologie care se autoreproduce dupa algoritmi la care omul nu mai are acces.

Mestesug

Ma gandesc la mestesug ca la un mod de viata, nu ca la un produs finit. Obiectul creat sau facut nu are valoare fara cel ce l-a lucrat. Omul cand gandeste si prelucreaza materialul, induce o anumita stare acelui obiect prin starea lui proprie.
Daca practicam un sport sau chiar arte martiale, dupa 1-2 ore ne oprim si ne traim firul provocarilor apropape nederanjati. La mestesugar in schimb ma gandesc ca la un monah care si cand nu se roaga e constient de rugaciune si de puterea ei. Ma mai gandesc ca la un izvor sau parau in starea de continuu; un inceput ce se leaga intr-o curgere permanenta.

Cei mai multi nu putem afirma aproape nimic despre starea de continuu pt. ca n-o traim niciodata. Viata e prea fragmentata si acesta ritmicitate se propaga atat de la interior catre exterior cat si invers. Gandul lin odihnit se va fragmenta daca miscarile ne sint fragmentate sau miscarile armonioase se tulbura cu fiecare gand sau flux mental; procesul acesta banuiesc ca se duce pana la cele mai inalte vibratii ale fiintei.

Despre asta vorbesc

Si atunci care-i starea naturala a omului ? Empatia ?
Cand ninge frumos afara mergi sa te scalzi in zapada sau stai in casa sa fii ferit ?
Starea naturala a naturii o stim, cand ninge ninge, cand e soare e soare toate efectele zis meteorologice
au influenta direct palpabila asupra intregului. Iarna si mai ales de sarbatori starea noastra se apropie catre interior, familie, caldura, cu toate ca afara e frig si ar fi empatic sa preluam starea aceea; ma gandeam cu caldura interioara la spatiul rural- natural al locuitului. Acum dupa 3 luni de munca intensa mi-a ramas doar impresia acelor ganduri si simtiri; e si primavara in toi.
Despre asta vorbesc. A sti care e traiectoria determinarea, motivatia interioara, putem spune crezul (ca atunci inseamna ca actionam constienti) pe care omul il pastreaza si practica si il radiaza indiferent de conjunctura. In acest context acum e vremea naturii fiintei mele, a noastre, a omului, a firii asumate de om-Dumnezeu. Asa ca haidem sus pe sa.

Locuitul autentic

Practic 1

  Pentru inceput propun sa alegem un loc (acel loc) unde s-ar putea organiza o iesire-excursie si care sa fie potrivit pentru a relua de cate ori se poate evenimente asemanatoare. Aici vom produce un manifest care ar putea consta in: prezentarea catorva  (1-3) mestesuguri dpdv practic sustinut de material informational despre ce a fost (motive, simboluri ..), cum s-a schimbat si la ce ne poate folosi acum, ca pana la urma la procesul transformarii obiceiurilor, trairilor, au participat dea lungul timpului milioane de oameni. De asemenea vom realiza un film cu evenimentul si o baza de date cu imagini si obiecte realizate in acest context. Ar fi bine sa fie implicati oameni de fiecare parte, cei care manuiesc materialul, cei care asista si cei care locuiesc acolo si care vor avea o reactie anume.
   Continuarea ar consta in reluarea in maniera asemenatoare a manifestului si cu inbunatatiri aduse. Se poate realiza si intr-o alta locatie pentru a vedea cum influenteaza oamenii si locul desfasurarea unui act cultural traditional dar si modern.
   Ce mi se pare esential ca la prezentari chiar de la inceput sa se aduca obiecte realizate cu maiestrie pe baza carora sa se dea explicatii. Poate o vizita la muzeu mai inainte.

   De ce e si modern sau mai bine zis contemporan acest manifest. Pentru ca e provocat ca reactie justificata ce observa consecintele traiului modern care duc la indepartarea omului de natura, de spatiu locuitului autentic. Nu e suficient sa mergi duminica sa petreci cateva ore in jurul gatitului sau la bronzat. Partea asta e doar depresurizarea, ca si cand lasi cainele din lesa cand il duci din apartament in parc la plimbare. Personal marturisesc ca fiind un iubitor de natura incerc sa ies cate o zi sau jumatate de zi pentru o plimbare si aer curat dar e prea putin pentru ca nu reusesc sa ma indepartez de masina, de gandurile ce revin peste cateva ore, de zumzetul ce ma urmareste inconstient in minte, in stare. Ma gandesc totusi, ca o ipoteza de fictiune cum ar fi daca toti oamenii dintr-un oras ar face, aproape ca o terapie, iesiri de linistire 2 zile, sambata-duminica, in fiecare saptamana. Presupun ca luni cand ar merge la munca toti ar fi senini si relaxati si pozitivi (sigur nu se intampla asa ceva niciodata dar ca reflectare si comparatie).
   Tot ca fictiune daca ar fi gratis o cabana, un loc unde sa stai, sa dormi fara nici o grija, te-ai duce ?

Rodul zilei

Ziua care tocmai a trecut poate ne-a legat vorbele, gandurile unul altuia; poate legatura fiecaruia cu cineva, a adus un moment special care a rezonat in toate clipele zilei inbunand-o, fericind-o; tot asa gand cu gand impartasit despre o zi mai luminoasa, mai vesela, mai curata a schimbat ziua de ieri (deja imuabila) care la randu-i a nascut-o pe cea de azi. Si mai spun o data poate, anul care tocmai trece il naste, il plamadeste, asa cum ne reprezinta simbolic traditia in 12 zile presarate cu absolutul si atotputernicia Cerurilor deschise, pe anul care va fi altul, mai special, nesperat, neinchipuit dar nu miraculos si spectaculos ci uman, firesc, natural, bun.
Oare inlantuind puzderia de clipe traite pana acum de toti oamenii de pe pamant am putea obtine o harta pe care sa o privim de la distanta ? unde ar fi anul care vine pe aceasta harta multidimensionala; am putea concepe intreaga umanitate ca fiind un proces continuu si omogen in care sa recunoastem un sens o logica a intrepatrunderilor. Sau o posibila harta (a tuturor clipelor traite de toti oamenii in parte si care au influentat clipa tuturor) ar fi ca o tabla stearsa si rescrisa si sterasa din nou si din nou, ca un cimitir al oaselor suprapuse an la rand insa amestecate cu trecerea vantului a ploilor a soarelui peste ele?
Nestiind care-i os si care-i piatra vom spune noi cei vii pamantului ca-i doar un mare mort.