marți, 22 octombrie 2013

Se intampla rar insa sintem contemporani, acum 2013.10.19 in Muntii Apuseni

Cineva construieste parca din umbra cetatea noastra, a celor anonimi si fara putere. Este posibil sa o facem chiar noi prin energia si credinta ce o adunam laolalta si pe care o investim in realizarea ei.
Proclamatia de la Campeni 19 octombrie 2013 contine un idelaism misterios pe care nici un om intreg la minte de la putere sau din opozitia politica nu l-ar fi putut concepe pentru ca mai avea nevoie si de o parte a cugetului pe care majoritatea lor l-au pierdut, inima cu simtirea ei naiva ce are puterea de a se increde.

Cred in autenticitatea celor ce protesteaza pe intreg teritoriul Romaniei dar care va trebui sa ia forme diverse pentru a fi integrata in comportamentul confratilor nostri. Unele de acest fel s-au conturat si la Campeni prin implicarea preotilor in liturghia de la inceputul Adunarii, prin muzica populara si pe alocuri traditionala ce insotea evenimentul, prin stereotipiile autointitulatului "profesoras" ce ducea a pastor protestant, prin vuvuzelele asurzitoare ale flacailor, sau dansul din sold ca de discoteca a unor domnite pline de vitalitate.

Exista un entuziasm ce intrece orice stare intalnita in cotidian. Un entuziasm ce nu dispare de la o ora la alta ca un joc sportiv sau un spectacol de targ. Un entuziasm viu ce da sens si se ancoreaza intr-o realitate ce se naste o data cu noi cu intalnirea noastra, cu protestul nostru in care credem.

La Campeni protestul a fost personalizat, s-a incarcat cu amprenta locala a dealurilor, a drumurilor inguste presarate de calutii mandrii :), cu prezenta agricultorilor si fermierilor, in general a oamenilor din comunitatile rurale care sau striga tare sau tac, ca asa-i la moti.
Impresia mea este ca oamenii acestia au forta insa curajul le-a fost anesteziat de lunga istorie represiva. Nu ma astept la eroi care sa schimbe lumea ci la o apropiere a tuturor oamenilor, a oraseanului cu sateanul, a intelectualului cu taranul simplu, nepretentios in ale cunoasterii.

In momentele acestea doar acela are voie sa taca care a renuntat la viata. Inca nu stiu multi asta dar vor afla vrand nevrand in ceea ce ma astept sa urmeze.
Protestele si rezistenta trebuie sa continue pana la capat, oriunde si oricand ar fi el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu