Datorita imprejurarilor favorabile am primit un stimul sa continuam proiectul inceput cu peste 10 ani in urma. Am mentionat acest fapt, doar sumar, fiindca e momentul in care incepem sa ne punem nadejdea iar cand ies bobocii, vom reveni cu marturiile.
natural intalnire realitate oameni apropiere sufletesc mental spiritual fizic metafizic sacru viu calatoria cautarea curajul imbratisarea nevoia de a Fi afirmat divin
joi, 30 noiembrie 2017
joi, 15 mai 2014
catunul Cheia 2014
Am ajuns in trecere prin Cheia din nou. Mare surpriza, avem un nou localnic pe nume Gabi. El este cel mai hotarat si cel mai norocos de pana acum in privinta folosirii avantajelor oferite de acest loc special, atat pentru traiul de zi cu zi cat si pentru al promova turistic si cultural la nivel autentic.
Gabi s-a mutat acolo din toamna anului 2013 asadar are o iarna la activ. S-ar putea vorbi multe dar lucrurile fiind la inceput trebuie mai putina vorba si mai multa actiune ceea ce se si intampla si dupa cum il ajuta bugetul Gabi progreseaza in fiecare zi. Cred ca in vara ii fac o vizita si ii iau un fel de interviu.
Bafta.
Bunadimineata, de pe drumul Bradesti-Ponor, inainte de ajunge in Ponor
Vedere dupamasa in zona Rameti pe drumul de sus
Pentru calarit, in loc de sa
luni, 5 mai 2014
look up
http://blog.petflow.com/this-is-a-video-everyone-needs-to-see-for-the-first-time-in-my-life-im-speechless/
https://www.youtube.com/watch?v=Z7dLU6fk9QY#t=85
vineri, 28 februarie 2014
Adrese
Adrese
http://www.turismistoric.ro/2013/10/wild-carpathia-3-printul-charles-prezinta-carpatii-ca-un-yellowstone-al-europei-care-insa-este-in-pericol-de-a-disparea/
http://www.mestesugari-transilvania.ro/
http://www.theatlantic.com/infocus/2014/02/the-2014-sony-world-photography-awards/100674/
http://www.turismistoric.ro/2013/10/wild-carpathia-3-printul-charles-prezinta-carpatii-ca-un-yellowstone-al-europei-care-insa-este-in-pericol-de-a-disparea/
http://www.mestesugari-transilvania.ro/
http://www.theatlantic.com/infocus/2014/02/the-2014-sony-world-photography-awards/100674/
marți, 22 octombrie 2013
Se intampla rar insa sintem contemporani, acum 2013.10.19 in Muntii Apuseni
Cineva construieste parca din umbra cetatea noastra, a celor anonimi si fara putere. Este posibil sa o facem chiar noi prin energia si credinta ce o adunam laolalta si pe care o investim in realizarea ei.
Proclamatia de la Campeni 19 octombrie 2013 contine un idelaism misterios pe care nici un om intreg la minte de la putere sau din opozitia politica nu l-ar fi putut concepe pentru ca mai avea nevoie si de o parte a cugetului pe care majoritatea lor l-au pierdut, inima cu simtirea ei naiva ce are puterea de a se increde.
Cred in autenticitatea celor ce protesteaza pe intreg teritoriul Romaniei dar care va trebui sa ia forme diverse pentru a fi integrata in comportamentul confratilor nostri. Unele de acest fel s-au conturat si la Campeni prin implicarea preotilor in liturghia de la inceputul Adunarii, prin muzica populara si pe alocuri traditionala ce insotea evenimentul, prin stereotipiile autointitulatului "profesoras" ce ducea a pastor protestant, prin vuvuzelele asurzitoare ale flacailor, sau dansul din sold ca de discoteca a unor domnite pline de vitalitate.
Exista un entuziasm ce intrece orice stare intalnita in cotidian. Un entuziasm ce nu dispare de la o ora la alta ca un joc sportiv sau un spectacol de targ. Un entuziasm viu ce da sens si se ancoreaza intr-o realitate ce se naste o data cu noi cu intalnirea noastra, cu protestul nostru in care credem.
La Campeni protestul a fost personalizat, s-a incarcat cu amprenta locala a dealurilor, a drumurilor inguste presarate de calutii mandrii :), cu prezenta agricultorilor si fermierilor, in general a oamenilor din comunitatile rurale care sau striga tare sau tac, ca asa-i la moti.
Impresia mea este ca oamenii acestia au forta insa curajul le-a fost anesteziat de lunga istorie represiva. Nu ma astept la eroi care sa schimbe lumea ci la o apropiere a tuturor oamenilor, a oraseanului cu sateanul, a intelectualului cu taranul simplu, nepretentios in ale cunoasterii.
In momentele acestea doar acela are voie sa taca care a renuntat la viata. Inca nu stiu multi asta dar vor afla vrand nevrand in ceea ce ma astept sa urmeze.
Protestele si rezistenta trebuie sa continue pana la capat, oriunde si oricand ar fi el.
Proclamatia de la Campeni 19 octombrie 2013 contine un idelaism misterios pe care nici un om intreg la minte de la putere sau din opozitia politica nu l-ar fi putut concepe pentru ca mai avea nevoie si de o parte a cugetului pe care majoritatea lor l-au pierdut, inima cu simtirea ei naiva ce are puterea de a se increde.
Cred in autenticitatea celor ce protesteaza pe intreg teritoriul Romaniei dar care va trebui sa ia forme diverse pentru a fi integrata in comportamentul confratilor nostri. Unele de acest fel s-au conturat si la Campeni prin implicarea preotilor in liturghia de la inceputul Adunarii, prin muzica populara si pe alocuri traditionala ce insotea evenimentul, prin stereotipiile autointitulatului "profesoras" ce ducea a pastor protestant, prin vuvuzelele asurzitoare ale flacailor, sau dansul din sold ca de discoteca a unor domnite pline de vitalitate.
Exista un entuziasm ce intrece orice stare intalnita in cotidian. Un entuziasm ce nu dispare de la o ora la alta ca un joc sportiv sau un spectacol de targ. Un entuziasm viu ce da sens si se ancoreaza intr-o realitate ce se naste o data cu noi cu intalnirea noastra, cu protestul nostru in care credem.
La Campeni protestul a fost personalizat, s-a incarcat cu amprenta locala a dealurilor, a drumurilor inguste presarate de calutii mandrii :), cu prezenta agricultorilor si fermierilor, in general a oamenilor din comunitatile rurale care sau striga tare sau tac, ca asa-i la moti.
Impresia mea este ca oamenii acestia au forta insa curajul le-a fost anesteziat de lunga istorie represiva. Nu ma astept la eroi care sa schimbe lumea ci la o apropiere a tuturor oamenilor, a oraseanului cu sateanul, a intelectualului cu taranul simplu, nepretentios in ale cunoasterii.
In momentele acestea doar acela are voie sa taca care a renuntat la viata. Inca nu stiu multi asta dar vor afla vrand nevrand in ceea ce ma astept sa urmeze.
Protestele si rezistenta trebuie sa continue pana la capat, oriunde si oricand ar fi el.
miercuri, 16 octombrie 2013
ALT FEL
Vad multa agitatie si o graba de a salva Romania de pe o
zi pe alta.
Deodata apar toate posibilele motive pentru care sa ne
revoltam, cianura, fracturare, legi speciale, demiteri prin fax, abuz pe
domeniu privat; dar de multe nici nu aud ca lucrand ca tot omul imi scapa
probabil alte cauze la fel de importante.
Ghimpele nostru sint politicienii, dupa cum spunem mereu,
apoi semenii nostri care nu ne iau protestele in serios, apoi noi insine cand
nu gasim energia si entuziasmul necesar pentru a mai pulsa cu o idee sau
actiune.
Cred ca, nici daca ar pleca toti politicienii maine si am putea ocupa
guvernul, presedentia, nu am reusi sa salvam de pe o zi pe alta nimic. Imi
pare periculoasa credinta intr-un ideal al 10-30-100 mii de oameni in
comparatie cu populatia votanta de cc. 6-8 milioane (cred) care traiesc intr-un
somn adanc al intelegerii, empatiei, increderii intr-un ALT FEL.
Bun, prima data salvam Rosia Montana, apoi Sanmartinul,
Pungestiul, apoi Romania, numai ca e clar ca ar trebui sa salvam apoi lumea
intreaga. Vor toate obiectivele astea sa fie salvate? Oamenii aceia care
populeaza spatiul vor sa-I salvam?
Da, vreau sa ne implicam in fiecare oras, sat, comuna, catun
in fiecare problema dar trebuie aplicata o strategie. Implicarea trebuie sa fie
Consistenta, Repetitiva, Constructiva, si gandesc de la sine inteles, Nobila.
Sa nu ne bazam doar pe puterea internetului ce sa facem o
ecologie a propriei logici si sa ne bazam la fel de mult pe intalnirea directa
fata in fata, pentru a ne zbate si dezbate rand pe rand catre ceva care
dureaza, daca vrei poti sa-i spui educatia si cunoasterea unui ALT FEL de a trai.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


